Protopopul Nicolae Stoica de Hațeg, a consemnat în cronica sa prezența la Băile Herculane în ziua de 4 iulie 1799 a trei episcopi, Petru Petrovici al Timişoarei, Iosif Ioanovici de Şacabent de la Vârşeţ şi Ioan Ioanovici, A. Bacichi de la Novisad care în urma Sfintei Liturghii din ziua de 24 iulie același an, au marcat printr-o cruce locul unde avea să se zidească viitoarea biserică ortodoxă din centrul staţiunii, în parcul central, unde și astăzi mai cântă fanfara militară în duminici şi sărbători. În ziua de 30 august din anul 1803, s-a pus piatra de temelie a noii biserici împreună cu hrisovul scris în limba română: „Întru Mărirea Sfintei, cei de o Fiinţă Făcătoarei de viaţă şi nedespărţitei Troiţe, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, s-au început această besearecă a Sfintei Schimbări la Faţă la Băile Mehadii, pe vremea împărăţiii lui Franţişcuş al doilea împăratul Romanilor, Craiul hunguresc, şi s-au pus acest fundament cu mâna Preosfinţitului Episcopului Vîrşeţului, Caransebeşului şi al Orşovo-Mehadii Iosif Ioanovici Şacabet. Fiind de faţă mulţime de cinul preoţesc cel pravoslavnic, domni ofiţeri militareşti, provinţialnici cinstiţi negustori, şi de alţi pravoslavnici creştini. Şi precum această scrisoare pe hârtie însemnată în sticlă întru această piatră s-au pus aşijderea şi altă piatră cu tituluş latinesc întru acest fundament s-au pus. Iar Domnul să întărească Casa Sa, neclintită să rămână în veacul veacului, rugăciunile noastre care întrânsa de la noi se fac, să le primească în sânul îndurărilor Sale, Amin. S-au scris şi la fundamentul acestei biserici la Băile Herculane s-au pus la 30 de zile a lunii lui august, anul 1803. Iosif Ioanovici Șacabent, episcopul Vârşeţului”. Construcţia bisericii a început în anul 1803 cum însuşi afirmă Nicolae Stoica de Haţeg: „Eu începui beseărica la băi”. Construcţia ridicată la dorinţa episcopului „în stil gotic cu bolţi, fără bârne de susţinere şi acoperită cu ţiglă, a putut fi sfinţită în ziua de 15 august în anul 1805 de către episcopul Şacabent al al Vârșețului. În luna octombrie a aceluiași an, datorită unor ploi, apele râului Cerna au crescut atât de mult, provocând puternice inundații încâts-a prăbuşit bolta bisericii, împreună cu acoperişul gotic.”. Biserica a fost refăcută din nou între anii 1806-1808. În anul 1808 s-a obţinut de la prinţul Ludovic, inspector de graniţă, un teren pentru curtea bisericii, care mai apoi în anul 1811 a îngrădit-o cu un gard de pari. În anul 1820 a început pictarea bisericii prin donaţii ale unor boieri din Ţara Românească precum și din partea episcopului Constandie Filides al Buzăului. Pictura a fost executată de pictorii Franz Xaver, Stapf şi Moisi Bergovici din Caransebeş, valoarea lucrării fiind de 650 de florini. Executarea picturii s-a terminat în anul 1822, iar ultima sumă de 93 de florini a fost achitată de protopopul Nicolae Stoica de Hațeg. În anul 1825, comisarul regal Sava Tekelija din Arad a donat noii bisericii din Băile Herculane un clopot mare de 300 kg, a înălţat turnul şi în anul 1830 acoperișul din șindrilă al biserici a fost înlocuit cu unul de ţiglă. Timp de 60 de ani, biserica şi-a desfășurat neîntrerupt misiunea de propovăduire a cuvântului lui Dumnezeu. Necazul cel mare a venit în anul 1863 când noile autorități habsburgice au cerut ca biserica să fie demolată.
Actuala biserică, datează din anul 1864 şi este zidită din piatră şi cărămidă în stil bizantin, în formă de cruce grecească, având cupolă centrală sprijinită pe patru coloane, şi a fost pardosită cu plăci de ciment. Vechiul iconostas a fost lucrat în anul 1864 de pictorul vienez Alexandru Guth în stil baroc. Sculptura a fost lucrată simplu, iar icoanele pictate pe pânză și au fost aplicate pe lemn. Pictura murală în tempera cuprindea 14 scene biblice atât din Vechiul Testament cât și din Noul Testament şi a fost executate în stil neobizantin între anii 1936-1937 de pictorul Ioan Băleanu din Caransebeş. Datorită fumului de la lumânări, pictura s-a deteriorat şi cu toate încercările de refacere, nu s-a putut face nimic,astfel că s-a impus o nouă pictură care a fost executată între anii 1987-1990 în frescă de pictorul Traian Horia Petrescu din Bucureşti. Iconostasul vechi a fost înlocuit cu unul nou, de o valoare artistică deosebită, executat cu multă măiestrie între anii 1988-1990 de renumitul meşter sculptor Dumitru Gafton din Târgu Neamţ şi a fost cea de-a 42-a lucrare a sa. Multe dintre operele sale au ajuns la diferite biserici din SUA, Canada, Australia, Germania, Franţa, etc. Pictura de pe catapeteasmă a fost executată cu multă măiestrie de pictorul Alexandru Petre din Bucureşti. La rândul ei, aceasta poate fi împărţită în mai multe registre, după cum se poate observa: în cupola bisericii numită și Pantocrator se află Iisus Hristos Atotţiitorul, care din înaltul Cerului priveşte şi conduce lumea aceasta văzută și nevăzută. Lucrarea Cina cea de Taină se află pe cafasul domnesc și este opera familiei Papici, pictori bisericești din Drobeta Turnu Severin. Pe arcadele boltei centrale se află numeroase chipuri biblice atât din Vechiul cât și Noul Testament,completate cu alte imaginii de drepți, prooroci, mucenici, mucenițe, cuvioși și cuvioase, încadrate artistic în medalioane diferite, împodobesc frumos biserica.Din anul 1970, în partea laterală a bisericii, spre vest,s-a adăugat un pridvor, iar ulterior, în anul 1990 s-au mai adăugat încă două încăperi pentru lumânări. Deasupra intrării de la miazănoapte, pe zidul bisericii la intrare, se afla o inscripţie: „Veniţi fiilor în sânul meu!” care, prin adăugarea pridvorului a dispărut. Se pare că biserica până în anul 1994 nu a fost sfinţită. Cu această ocazie în Sfânta Masă pe lângă cele de trebuinţă s-a adăugat şi un hrisov cu următoarea inscripţie: „În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Sfinţitu-s-a această biserică cu hramul Schimbarea la Faţă, din Parohia Ortodoxă Română din protopopiatul Caransebeş, întru mărirea lui Dumnezeu, Celui Atotputernic, pentru fericirea şi mântuirea celor ce cu frica lui Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste vor intra şi se vor închina într-însa, în anul de la Naşterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos 1994, ziua 16, luna octombrie, în zilele desfăşurării lucrărilor Forumului Românilor de pretutindeni, de către Prea Sfinţitul Emilian, episcopul reînviatei eparhii a Caransebeşului, preoţi slujitori Ieremia B. Ghita, Nicolae Pereş şi Constantin Cilibia, epitropi Emil Milici şi Dănilă Puican, cântăreţ Gheorghe Grozăvescu, iar membri în Consiliul Parohial: Simion Vornicul, Iosif Panduru, Constantin Măncilă şi Mihalache Oprea”. În partea de miazăzi, alături de uşă în partea dreaptă şi în partea stângă se află Sfinţii Împăraţi Constantin şi mama sa Elena, iar deasupra Pisania, întocmită cu ocazia sfinţirii bisericii, care glăsuieşte: „Cu voia Tatălui, cu ajutorul Fiului şi cu puterea Sfântului Duh, această sfântă biserică cu hramul Schimbarea la Faţă al Parohiei Ortodoxe Române din Băile Herculane, s-a zidit în anul 1864, sub păstorirea preotul Vasile Popovici, apoi s-a împodobit cu pictură nouă în tehnica frescă şi tempera de pictorul Traian Horea Petrescu, sub arhipăstorirea Î. P. S. Dr. Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului, în anul 1989, protopop al Tractului Caransebeş, fiind prea onoratul preot Dimitrie Grama, Paroh Protopop Stravofor Ieremia B. Ghita, preoţi slujitori Nicolae Pereş şi Constantin Cilibia, cu sprijinul consiliului şi comitetului parohial al credincioşilor localnici şi a celor veniţi la tratament. A fost sfinţită în zilele desfăşurării lucrărilor celui de-al doilea Congres al Spiritualităţii Româneşti de către Prea Sfinţitul Părinte Emilian Birdaş, episcop al reînviatei episcopii a Caransebeşului la anul 1994, luna octombrie, ziua 16”.
Adresa: Castanilor 26, 325200 Baile Herculane, Caraș Severin
