Skip to content Skip to left sidebar Skip to footer

Băile Imperiale Romane

Se spune că stațiunea Băile Herculane a fost întemeiată de însuși împăratul Traian în vremea primului război daco-roman 101-102 e.n.

Stabilind un cap de pod în zona castrului Drobeta (Drobeta Turnu Severin) și construind un castru și la Mehadia pentru a proteja într-o vale îngustă culoarul Timiș – Cerna, romanii descoperă apele termale din apropiere, ei având cultul balnear mostenit de la vechii greci.

Fiind uimiți de puterea vindecătoarec a apelor termale, romanii le-au dedicat celui mai puternic erou din mitologia lor, și anume Hercules. Aceștia au numit locul unde au gasit aceste ape termale: Ad Aquas Herculi Sacras ad Mediam (la apele sacre ale lui Hercules de la Mehadia).
Cu ocazia săpaturilor prilejuite de construcția hotelului Roman in 1975, au fost descoperite vestigiile arheologice ale unor therme romane care au fost înglobate în construcția hotelului. În 1999 thermele acestea au fost restaurate și deschise publicului o parte drept punct de vizitare și o parte care și astăzi oferă tratamente turiștilor ca în vremea romanilor.

În interiorul punctului de vizitare poate fi văzut un basorelief al lui Hercules sculptat în stânca muntelui care este poate cea mai veche reprezentare a lui Hercules din stațiune. De asemenea bazinele termelor romane restaurate, tehnologia de transport a apelor termale cu ajutorul conductelor din lemn de pin negru de Banat, cîteva amfore și statuete replicate, dar și o mică colecție de inscripții latine descoperite la Băile Herculane, sunt ceea ce puteți vedea vizitând Băile Imperiale Romane.

Str. Romana 1, 325200 Baile Herculane, Caraș Severin

Crucea Albă

Apariția Crucii Albe este învaluita în mister, iar existența ei a fost explicată doar prin multele legende care au cucerit inima oamenilor din zonă. Crucea este unul dintre cele mai cunoscute, mai vizitate și mai pitorești puncte de belvedere ale stațiunii Băile Herculane. Aflată pe un pinten stâncos, la 529 m altitudine, chiar deasupra centrului istoric, Crucea Albă, este locul de unde panorama Băilor Herculane și a Munților Cernei e cu adevărat copleșitoare, răsplătind pe deplin efortul de a ajunge aici. Intrarea în traseu se face din DN 67D de la kilometrul 5, înainte de intersecţia cu drumul de legătură care coboară în Băile Herculane. Locul de unde se pleacă pe traseu este marcată cu un panou, care conţine câteva informaţii despre parcul național, iar marcajul care trebuie urmat este cruce albastră. Poteca de pământ care șerpuieste mai întai printr-o pădure seculară, odată ajuns la peretele de calcar al muntelui devine mai domoală și este ea însăși acoperită de calcar sfărâmat.

După o atmosferă linistită și relaxantă prin pădurea prin care se petrec aproximativ 45 de minute de urcat, peretele stâncos schimbă total peisajul montan și, din loc în loc, te încântă cu puncte de belvedere asupra stațiunii și a munților Cernei. Există mai multe legende care povestesc motivul pentru care oamenii au instalat aici Crucea Albă. Una dintre ele povestește cum în vremea când stațiunea era stăpânită de Imperiul Hapsburgic, un ofițer din armata austro-ungară, îndrăgostit de o contesă care locuia în stațiune, pentru a-i arăta acesteia vitejia, curajul, dar și dragostea pentru aceasta, a decis să meargă în acest loc călare. Contesa, dar și oamenii din stațiune, așteptau jos la baza muntelui, în zona în care astăzi este parcul central sosirea ofițerului la punctul de belvedere.

Când a ajuns, acesta a scos pistolul și a tras în aer pentru a-și marca reușita. Calul s-a speriat, a sărit în prăpastie și o dată cu moartea ofițerului s-a stins și povestea de dragoste dintre el și contesă.

O a doua legendă plasează povestea în perioada generalului Ioan Dragalina și povestește cum un ofițer de-al său trecea călare cu câțiva soldați către Podeni. Ca și astăzi, poteca trecea peste o punte, însă dușmanul a întins o capcană tăind parțial picioarele de susținere ale punții. Ofițerul trecând călare puntea s-a prăbușit și ofițerul a căzut în prăpastie. Soldații în semn de respect fața de comandantul lor, au ridicat crucea. O altă legendă vorbește despre 2 femei din Podeni care aveau soții la muncă în Băile Herculane. Acestea au fost surprinse de o furtună tocmai în această zonă expusă vântului puternic și au murit. Nu știm care dintre legende este cea adevărată, dar este cert că traseul spre Cruce, deschis turiștilor încă din prima jumătate a secolului al XIX-lea. În anul 2018 Administrația Parcului Național Domogled – Valea Cernei a amenajat și un traseu tematic.

Pe poteca ce unduiește în serpentine prin pădurea de fag, au fost amplasate nouă panouri informative privitoare la flora și vegetația submediteraneeană specifice Parcului, un al zecelea panou fiind amplasat chiar la cruce, cu lămuriri asupra panoramei ce se deschide de aici.

Adresa de vizitare: https://cityapp.map2web.eu/bherculanesfapp/?c=3202&id=1084403

Vila Elisabeta

Vila Elisabeta este denumită așa după numele celei mai faimoase persoane care a locuit-o și anume împărăteasa Austriei Elisabeth von Wittelsbach (Sisi), soția împăratului Franz Josef.
Localizată chiar în centrul istoric al orașului, vila a fost construită in anul 1875, în stil neoclasic, de către adminsitratorul de atunci al Băilor Herculane Carol Tatartzi, dar o dată cu anunțarea vizitei din 1887 a împărătesei Sisi, vila a fost renovată și oferită acesteia întrucât reprezenta la vremea aceea una dintre cele mai exclusiviste locuri de cazare din Băile Herculane.

Împărăteasa Sisi mai fusese o dată la Băile Herculane în 1884, dar cu ocazia celei de-a doua vizite, încântată fiind de prima , ramâne la Băile Herculane 6 săptamâni, ocazie cu care se întâlnește și cu regina României, Carmen Sylva, soția regelui Carol I, cu care leagă o relație de prietenie.
Sisi a mai vizitat apoi stațiunea Băile Herculane în anii 1890, 1892 și 1896.

Adresa: Cernei 5 -7, 325200 Baile Herculane, Caraș Severin

Pavilionul 6 (Hotel Dacia)

Pavilionul 6 este singura clădire din Piața Hercules construită în secolul XX, datorită faptului că pe locul unde se află aceasta exista înainte o ală clădire, denumită „Ospătăria cea Mare”, care a fost mistuită de flăcări într-un incendiu ân anul 1900.
Aceasta este si explicația pentru care, din punct de vedere arhitectural, Pavilionului 6 arată diferit față de celelalte clădiri din piață.
Proiectul acestei clădiri a fost ales în urma organizării unui concurs câștigat de arhitecții Guido Hoelfner și Geza Gyorgy.
Hotelul, construit cu subsol, parter, mezanin și 3 etaje, iar frontispiciul clădirii au fost atent decorat cu 5 bazoreliefuri care reprezentau oferta stațiunii la început de secol 20. Aceste lucrări de artă reprezentau ”Izvoarele termale”, ”Bagajistul”, ”Baia”, ”Drumețiile” și ”Hangița”.
Interesant este că această clădire este prima din Băile Herculane care a fost proiectată cu un ascensor hidraulic care se folosea de apa izvorului Munk care se gasește pe muntele din spatele hotelului și din apa caruia se poate gusta intr-o drumeție către Grota cu Aburi sau către Foisorul Elisabeta.
Clădirea aparține Ministerului Apărării și se află în ample lucrări de restaurare care o vor aduce la gloria de altă dată.

Adresa: https://cityapp.map2web.eu/bherculanesfapp/?c=3202&id=1083893

Pavilionul 5 (Spitalul pentru trupă și sub-ofițeri)

Pavilionul 5, cunoscut în istoria stațiunii drept „Spitalul pentru trupă și sub-ofițeri” a fost construit în 1821 în stil neoclasic, dar având o fațadă mai sobră, fără decorațiuni exterioare.
Atunci când funcționa drept spital de trupă, clădirea putea adăposti 140 de militari și dispunea și de 5 camere pentru oțițeri.

Având în vedere faptul că tratamentul celor cazați în această clădire se efectua peste drum la Baia Apolo, un tunel special a fost construit între cele 2 clădiri astfel încât cei care beneficiau de tratament să nu fie nevoiți să iasă afară.Acest tunel a funcționat până în al doilea război mondial cand în urma unui bombardament, tunelul a devenit impracticabil.
Clădirea a beneficiat de lucrări de consolidare între anii 2009-2011, care au făcut astfel încât și acoperișul și fațada clădirii să fie renovate.

Adresa: Piața Hercules 7, 325200 Baile Herculane, Caraș Severin

Biserica „Sf. Apostol Toma”

Numele satului, Pecinișca, provine de la pecenegi, popor migrator de origine asiatică,de neam turcic cetraversa Europa între anii 902-911 și s-au asezat în aceste locuri, dând naştere satului Pecinişca. În afară de pecenegi au mai trecut pe aici şi alte popoare migratoare cum ar fi: goţii, vandalii, iazigii (275-390), hunii, avarii, gepizii (400-880), slavii (sec.VI), maghiarii (889), cumanii (1070), tătarii (1241). Din această perioadă a popoarelor migratoare datează şi Novella XI, din 14 aprilie, anul 535, emisă de Împăratul Justinian I (527-565) al Bizanțului, în care amintește de episcopia „Ad Aquas” din Dacia Ripensis.
Vatra vechiului sat se afla undeva la un km depărtare de actuala localitate. Până astăzi localnicii păstrează în memorie aşezarea vechii localităţi pe care o numesc şi „satul bătrân”. Satul este tranversat de pârâul numit Pecinişca, unde în trecut funcţionau nouă mori pe apă. Odată cu trecerea timpului, oamenii s-au retras în vatra actuală, alcătuind satul Pecinişca de astăzi, care de fapt este o stradă ce aparţine oraşului Băile Herculane.
Primele menționari despre satul Pecinişca datează din anul 1540 reamintit într-un alt document din anul 1751, era mic şi avea în componenţa sa 115 case și a făcut parte din Regimentul de Graniță, compania a V-a, cu sediul la Mehadia, multă vreme neavând biserică proprie. În anul 1757, existau în Pecinișca 25 de case, iar în anul 1774 se aflau 46 de case. În anul 1910 se găseau 148 case cu 701 locuitori. În urma recensământului din anul 1992 s-au înregistrat 642 locuitori, dintre care 622 ortodocși, 7 romano-catolici, 18 baptiști , iar în urma recensământului din anul 2002 se aflau 623 locuitori, din care 599 ortodocși și 6 romano-catolici,in anul 2012se aflau 568 locuitori, din care 560 ortodocși și 6 romano-catolici, 2 protestanți. Din anul 1757 se cunosc numele preoților Gheorghe Dragulov și Gheorghe Popovici iar în alt document din anul 1775 sunt cunoscute numele preoților Ilie și Toma Popovici. În afară de biserica actuală, nu se mai cunosc urmele vreunei alte vechi biserici. Până în anul 1892, filia Pecinișca, a aparținut de parohia Mehadia, după care a devenit parohie independentă, cu preot propriu, de care aparţinea şi Băile Herculane.
Biserica actuală are ca hram pe Sfântul Apostol Toma şi a fost construită la inițiativa preotului Vasile Popovici (1873-1918), originar din Eftimie Murgu. Preotul VasilePopovici înainte de a se transfera la Pecinișca, vreme de 4 ani a păstorit credincioșii parohiei Topleț. În fața bisericii parohiale din Pecinișca se află amplasată o Troiță baldachin din lemn masiv de stejar fixată într-un postament de beton în forma unui trunchi de piramidă. Crucea este foarte veche,probabil din sec.XVII iar pe unul din brațele ei încă se mai disting până azi urmele iataganelor turcești ca urmare a războiului din anul 1788 care a avut loc dintre Austria și Turcia.
Construcția bisericii din Pecinișca a necesitat un mare efort atât material cât și financiar din partea credincioșilor de aici,iar începerea lucrărilor de construcție a fost întârziată vreme de 5 ani. După întocmirea tuturor formalităților legale, s-a primit Înalta binecuvântare arhierească de laepiscopul Ioan Popasu al Caransebeșului. În ziua de 2 octombrie 1884, orele 9 dimineața, preotul paroh, în fața membrilor Consiliului Parohial,a autorităților locale precum și în fața unui număr mare de credincioși a sfințit locul unde avea să se construiască viitoarea biserică, iar preotul Vasile Popovici a așezat în punctul unde avea să vină Sf. Masă din Sf. Altar o sticlă albă umplută cu untdelemn având următoarea inscripție: „Inscripție de memorie!”, „În numele adevărului și a Atotputernicului Dumnezeu, în trei fețe a Tatălui, a Fiului și al Sfântului Duh. S-a pus temelia sfintei biserici de religie greco-ortodoxă română a comunei Pecinișca la 2 octombrie 1884, cu patronul sfântul și întru tot lăudatul apostol Toma, Duminica Tomii, sub regimul Maiestății Sale, împăratul Austriei și rege apostolic al Ungariei Franz Iosef Întâiul cu binecuvântarea Preasfinției Sale,episcopului din Caransebeș Domnului Ioan Popasu, fiind ca protopop al districtului Mehadiei, domnul Mihai Popovici, iar ca arendatoare, general al Băilor Herculane Carol Tatartzy”.
Până la construcția bisericii din Pecinișca, preotul Vasile Popovici a funcționat în paralel la cele două parohii, Topleț și Pecinișca. Văzându-și visul împlinit prin construcția bisericii din satul Pecinișca și prin înfăptuirea Marii Uniri, visul de veacuri a tuturor românilor la care și el și-a adus contribuția și-a dat obștescul sfârșit în anul 1918. Mormântul său se află în cimitirul din parohia Pecinișca, iar pe crucea lui de piatră așezată la capul lui se află următoarea inscripție: „Până la obșteasca înviere aici odihnesc Întemeietorul Sfintei Biserici ort. rom. din Pecinișca și totodată cel dintâi preot al ei Vasile Popovici, născut la 1836 în Rudăria, decedat în anul mântuirii noastre naționale 1918 și soția lui preoteasa Crucița, recte Stana născută Șulma la 1840 în Pecinișca decedată la 1903. Binecuvântată fie pomenirea lor!”
Vechea pisanie a bisericii a dispărut în anul 2003 cu ocazia noilor lucrări de reparaţie și care glăsuia: „S-au fondat această sfântă biserică în anul 1884 şi mai ‘nainte s-a santit la 1886, iar pictarea ei a urmat în anul Domnului 1903”.
Lucrările de pictură au început în luna mai a anului 1903 şi s-au încheiat în luna septembrie a aceluiaşi an. Biserica din Pecinișca are formă de corabie, fiind construită în stil gotic prevăzută cu o turlă mare la intrare, unde se află cele două clopote. Vechea pictură a fost executată în tehnica tempera, realizată de pictorul bănăţean Nicolae Haşca, pe cheltuiala doctorului Alexandru Popoviciu din Băile Herculane. Vechiul acoperiş a fost din ţiglă măruntă care cu timpul s-a degradat făcând posibilă pătrunderea apei în biserică. Turla bisericii este acoperită cu tablă zincată pe care se află înscris anul ei de construcție. Biserica a fost pardosită cu cărămidă arsă, iar în anul 1970 a fost introdus curentul electric.
În anul 1910, un potop mare a umflat apele râului Cerna, cauzând multe pagube locuitorilor din Pecinişca, încât aceştia s-au mutat după piatră, la piciorul muntelui. Cu timpul, retrăgându-se apele, au revenit în vechea vatră a satului. În timpul Primului Război Mondial, credincioşii satului Pecinişca şi-au adus aportul lor de jertfe pe câmpul de luptă pentru unitatea de neam şi credinţă a tuturor românilor celor căzuți la datorie.
Slujitorii bisericii din Băile Herculane au slujit si la filia Pecinișca dupa cum urmează : Vasile Popovici (1864-1918), Dimitrie Popovici (1918-1943), Dimitrie Anuţoi (1944-1966), Nicolae Văleanu (1966-1967), Ieremia B. Ghita (1967-1994), Nicolae Pereş,(1984 -_) din anul 1995 protopop de Băile Herculane și preotul Dr. Constantin Cilibia(1988-_).
Lucrări de reparaţie exterioară la biserica din Pecinişca au avut loc în toamna anului 1994. Ample lucrări de reparaţie au avut loc între anii 2003-2006 la iniţiativa părintelui protopop Nicolae Pereș și a preotului dr. Constantin Cilibia precum si a vrednicului de pomenire Popovici Ion, primar al oraşului Băile Herculane, în acelaşi timp fiu al satului Pecinişca. Cu această ocazie a fost consolidat acoperişul bisericii şi s-a înlocuit ţigla măruntă de pe biserică cu alta nouă. Tot acum a fost reparat exteriorul bisericii, iar pictura veche a fost înlocuită cu una nouă, în tempera, executată de pictorul bănățean Damian Mihuţ din localitatea Zăvoi. Lucrările de sculptură au fost executate de profesorul Nicolae Trăilescu din Pecinişca. Pictura de pe catapeteasmă a fost executată de preotul pictor Damian Tuluc din Cluj-Napoca. La inițiativa Pr. Dr. Constantin Cilibia, biserica din Pecinișca a mai fost înzestrată cu un policandru grecesc de dimensiuni mari prin donaţia credincioşilor.
Primul paroh la noua parohie înființată în anul 2006 a fost numit preotul Florin-Petru Papavǎ din Orșova. Prin purtarea sa de grijă au mai continuat și alte lucrări de înzestrare și înfrumusețare a Sf. Lăcaș. Ca urmare a lucrărilor ce au avut loc, Biserica parohială din Pecinişca a fost sfinţită şi înzestrată cu sfinte moaşte prin purtarea de grijă a Prea Sfinţitului Părinte Episcop Dr. Lucian, Întâistătător al Episcopiei Caransebeşului în ziua de 29 aprilie 2007 .
Începând cu data de 1 octombrie 2013 destinele parohiei Pecinișca au fost preluate de noul preot Găină Pavel venit prin transfer de la parohia Pârvova. Pe lângă activitatea pastoral-misionară de a conduce pe credincioși la mântuire, ajutat de credincioșii parohiei Pecinișca, a continuat și alte lucrări de împodobire și înzestrare a Sfintei Biserici. Prin eforturile sale, ajutat de oficialitățile locale precum și de credincioșii din parohie, a dus la bun sfârșit construcția unei frumoase case parohiale care a fost sfințită în toamna anului 2014 de Preasfințitul Părinte Dr. Lucian Mic al Caransebeșului.

Adresa: Pecinișca 111, 325200 Baile Herculane, Caraș Severin

Băile Apollo

VIZITAȚI BĂILE APOLLO!

Băile Herculane au luat ființă după anul 102 e.n. moment în care, după primul război daco-roman, cuceritorii zonei au dat de existența apelor termale. Văzând puterea lor vindecătoare, romanii au atribuit-o lui Hercules Hygeea și Aesculap numind locul AD AQUAS HERCULI SACRAS. Se spune că împăratul Traian este întemeietorul stațiunii, iar romanii au construit aici thermae.

Tot aici, la Băile Herculane, puteți vizita și băi construite în timpul Împeriului Habsburgic, cu o arhitectură și o încărcătură istorică ce îți dau fiori, dar și cu o atmosferă și o energie care te încarcă sufletește și mental. Vă așteptăm așadar să vizitați Băile Apolo și să vedeți locul în care odinioară își petreceau vacanțele și își găseau alinare, împărați și împărătese.

Program de funcționare

Sezonul de vară: 01 Mai și 30 Septembrie
Zilnic între orele 09:00 – 21:00

Sezonul de iarnă 01.Octombrie.- 30 Aprilie
Zilnic între orele 09:00 – 19:00

PREȚUL BILETELOR ESTE:

10 LEI PENTRU PENSIONARI, STUDENȚI, ELEVI ,GRUPURI
15 LEI ADULȚII
PERSOANELE CU HANDICAP AU ACCESUL GRATUIT .

Vă așteptăm cu drag și vă mulțumim!

Legenda și istoria utilizării apelor termale

Legenda spune că pe valea Cernei a fost dusă celebra luptă dintre Hercules și Hidra, iar când Hercules a reușit să prindă hidra din urmă și să-i taie primul cap, s-a simțit ostenit după o luptă dură. Această primă luptă s-a dat în Cheile Corcoaiei, pe Valea Cernei la aproximativ 36 de km de Băile Herculane.
O femeie foarte bătrână il vede obosit de luptă și îi spune că dacă face baie în apele termale de pe Valea Cernei de la 7 izvoare va avea suficientă putere să ducă luptă până la final. Cert este că după aceea, Hercules a reușit să învingă Hirda, tăindu-i cap după cap pană la victoria finală asupra să în Clisura Dunării în peștera Gaura cu Muscă.
În istorie se pare că oamenii au văzut caii intrând în apele termale și așa au aflat că apele sunt de o mare valoare pentru sănătate. În scrierile grecești și romane se spune că dacii foloseau apele și au descoperit niste băi de lemn cand au cucerit aceasta zona în anul 102 d.Hr. Romanii au demolat băile de lemn și au construit terme, întrucât erau deja avansati din acest punct de vedere, învățând de la greci cultul folosirii izvoarelor termale.
Primele analize ale izvoarelor termale sunt făcute la sfârșitul secolului al XVIII-lea de către Heinrich Johann Nepomuk von Crantz, fondator al balneologiei moderne. Rezultatele au fost publicate în cartea Änalises Thermarum Herculanorum Daciae Traiani” care a apărut la Viena în 1773.
Italianul Francesco Grisellini a continuat să analizeze izvoarele între 1774-1777, urmând metoda doctorului Crantz, dar făcând analizele pe loc, fără a transporta apa altundeva. La la începutul secolului al XIX-lea medicii stațiunii comunicau lunar temperatura apei pe parcursul anului, având în vedere factorii climatici care determinau schimbările de temperatură.
Împreună cu aceste teste crește numărul băilor care au fost folosite pentru tratament și, desigur, numărul vizitatorilor.
Prima carte în Română despre calitatea apelor termale apare la Budapesta în 1872 și a fost scrisă de dr. Alexandru Popoviciu si se numeste “Băile lui Ercule sau scaldele de la Meedia”.
După ce orașul intră sub administrația românească, în anul 1924 dr. Alexandru Crăciunescu își scrie studiul intitulat „Apele sulfuroase naturale termale” unde menţionează şi explică calitatea apelor.
Generalul Dr. Nicolae Vicol este cel care organizează și centralizează datele despre toate stațiunile din România cu izvoare termale si organizeaza la 1 mai 1922 primul congres de balneologie si mai tarziu înfiinteaza Inspectoratul General pentru Balneologie pe care o conduce pana în 1930. Dr. Vicol a studiat intens izvoarele termale din Băile Herculane și în 1934 a invitat aici specialiști din 3 tari: Cehia, Romania si Iugoslavia.
În 1946 există deja în oraș un consiliu medical, iar în 1949 este anul în care Institutul Național de Balneologie este a fondat şi preia studiul izvoarelor termale.

Scurt istoric al stațiunii

Se crede că Băile Herculane a fost fondat de romani în jurul anului 102 d.Hr. când, în drumul lor spre cucerirea provinciei Dacia, au construit un castru de apărare în zona Mehadiei de astăzi pentru a apăra culoarul Timiș-Cerna.
Descoperind apele termale de pe valea râului Cerna aceștia au construit terme și au început să le folosească pentru a-si vindeca suferințele.
Prima dată când orașul apare într-un izvor istoric scris este în 153 e.n. este pe o piatră votivă, care poate fi vazută și astăzi la punctul de vizitare a Parcului Național Domogled Valea Cernei. Pe această piatră votivă este scris în limba latină:

„ DIS ET NUMINIB ACVARU ULPIUS SECUNTINUS MARIUS VALENS POMPONIUS HAEMUS IULIUS CARUS VALERIUS VALENS LEGATI ROMAM AD CONSULATUM SEVERIANICLARISSIMI VIRI MISSI IN COLUMES REVERSI EX VOTO”,
care se traduce prin „Către zei și puterile sfinte ale apelor, Ulpius Secundinus, Marius Valens, Pomponius Haemus, Iulius Carus, Valerius Valens delegați și trimiși la Roma la consulatul lui Severianus Clarissimus Vir. Revenind în viață, așa cum am promis”.

Se știa că romanii foloseau apele termale, obicei pe care l-au învățat și adoptat de la vechii greci. Se credea că puterea de vindecare a apelor termale provine de la zei. Zeii cei mai venerati în zonă erau Hercule, Hygeia și Asclepius așa că cele mai multe dintre pietrele votive găsite în zonă le-au fost dedicate.
Așezarea se numea „AD AQUAS HERCULI SACRAS AD
MEDIAM” tradus ca „La apele sacre ale lui Hercule de la Mehadia”
În jurul anului 274 romanii au părăsit provincia Dacia.
Pentru aproximativ 1400 de ani după aceea nu există documente care să ne spună ce s-a întâmplat în stațiune, dar faptul că numele Hercule este păstrat în memoria publică după toată această perioadă este o dovadă în sine că apele au fost
cunoscute și folosite continuând legenda.
Începând cu anul 1718, după pacea de la Passarowitz, zona Banatului a fost preluată în administrare de către Imperiul Habsburgic în vremea Împăratului Karl VI-lea.
În 1736 generalul Andreas Hamilton este numit guvernator al Banatului și auzind de niște vestigii istorice romane descoperite în zona Mehadia, comandă niște lucrări arheologice și descoperă termele romane. Îl anunță pe împăratul Karl al VI-lea despre descoperiri și trimite câteva artefacte la Viena pentru
decora palatul imperial.
Prima vizită imperială la Băile Herculane este cea a împăratului Iosif al II-lea care a făcut 3 călătorii în zonă în 1768, 1770 și 1773.
Francisc I este al doilea împărat austriac care a vizitat orașul în 1817. În 1794, împăratul Francisc I dăduse deja ordinul pentru a reconstrui orașul, lucrari care au durat 9 ani. Când a venit la Băile Herculane în 1817, orașul era înfloritor, așa că a venit însoțit de soția sa, împărăteasa Karolina Augusta de Bavaria cu care se căsătorise cu 1 an mai devreme.
În 1852, în timpul vizitei sale la Herkulesbad, împăratul Franz Joseph menționa deja că „Acum, pe valea râului Cerna este cea mai frumoasă stațiune de pe continent”.
Acesta a continuat constructiile în stațiunea balneară și a adaugat multe clădiri noi și spații verzi în stațiunea pe care o considera deja atât de frumoasă. Toate clădirile din jurul Parcului Central, Podul de Piatră, Podul de Fontă și Băile Neptun datează din perioada lui Franz Joseph.
Responsabil de construcții a fost numit însuși arhitectul curții imperiale Wilhelm von Doderer, care până în 1875 a supervizat lucrările de la Băile Herculane.
Tot în timpul domniei împăratului Franz Joseph, Herkulesbad devine unul dintre locurile preferate ale soției sale, împărăteasa Elisabeta de Wittelsbach (Sisi). Ea a ajuns aici prima dată în 1884, dar a fost în timpul celei de-a doua vizite, în 1887, când a a petrecut 6 săptămâni în vila care îi poartă numele până astăzi. Ea a venit aici la recomandarea medicului ei suferind de reumatism și probleme pulmonare. Dovada că a iubit Băile Herculane și că vizita acesteia în stațiune i-a adus sănătate, este faptul că Sisi a revenit aici de încă 3 ori în 1890, 1892 și 1896.
În 1896 Băile Herculane a avut onoarea de a fi ales ca punct de întâlnire pentru 3 suverani ai vremii: împăratul Franz Joseph de
Habsburg, regele Carol I al României și regele Alexandru I al Serbiei. Aceștia s-au întâlnit aici pentru a sărbători inaugurarea canalului de navigație Porților de Fier din zona Cazanelor Dunării. Aceasta este cea mai importantă vizită care a avut loc vreodată în la Băile Herculane și în amintirea ei a fost montată o placă comemorativă a cărei replică poate fi vazută și astăzi la vreo 300 de metri după ieșirea de pe Aleea Romană către Valea Cernei.
După primul război mondial, începând cu 1919, odată cu prăbușirea Imperiului Habsburgic, Băile Herculane intră sub administrarea României.
Dezvoltarea stațiunii a continuat și în perioada interbelică, dar și după al doilea razboi mondial, în perioada 1965-1986, când au fost construite hoteluri mari moderne, creând un nou centru al orașului.

Gara Băile Herculane

Localizată la intrarea în Băile Herculane, aproape de confluența râurilor Cerna și Belareca și foarte aproape de drumul european E70, gara din Băile Herculane este una dintre clădirile cele mai reprezentative ale stațiunii, dar și una dintre cele mai importante căi de sosire a turiștilor în stațiune.
Considerată a fi una dintre cele mai frumoase și mai romantice stații feroviare din România, clădirea gării din Băile Herculane fost inaugurată la 20 mai 1878 odată cu linia de cale ferată Timișoara – Caransebeș – Orșova.

Inginerul austriac Auguste de Serres Wieczffinski este cel care a desenat planurile clădirii, el fiind la acea vreme director al departamentului de construcții al Căilor Ferate Austriece. Tot el a proiectat și clădirea Gării de Vest din Budapesta.
Construită în stil Baroc, gara din Băile Herculane are drept sursă de inspirație pavilionul construit pentru împăratul Francisc I si Maria Tereza la 1759 în centrul grădinii zoologice de la Schonbrunn la Viena.

Clădirea gării a servit inițial drept casă de vânătoare pentru împăratul austriac Franz Josef.

Adresa: Gării 101, 325200 Baile Herculane, Caraș Severin

Statuia lui Hercules

Legenda spune că, în vremuri mitologice, pe valea Cernei a fost dusă celebra luptă dintre Hercules și Hidra, iar când Hercules a reușit să prindă hidra din urmă și să-i taie primul cap, s-a simțit ostenit după o luptă dură. Această primă luptă s-a dat în Cheile Corcoaiei, pe Valea Cernei la aproximativ 36 de km de Băile Herculane.
O femeie foarte bătrână îl vede obosit de luptă și îi spune că dacă face baie în apele termale de pe Valea Cernei de la 7 izvoare va avea suficientă putere să ducă lupta până la final. Cert este că după aceea, Hercules a reușit să învingă Hirda, tăindu-i cap după cap până la victoria finală asupra sa în Clisura Dunării în peștera Gaura cu Muscă.
Istoria ne spune că romanii au pus bazele Băilor Herculane în timpul împăratului Traian când, stabilind un cap de pod în zona castrului Drobeta (Drobeta Turnu Severin) și construind un castru și la Mehadia pentru a proteja într-o vale îngustă culoarul Timiș – Cerna, romanii descoperă apele termale din apropiere, ei având cultul balnear moștenit de la vechii greci.
Fiind uimiți de puterea vindecătoarec a apelor termale, romanii le-au dedicat celui mai puternic erou din mitologia lor, și anume Hercules. Aceștia au numit locul unde au găsit aceste ape termale: Ad Aquas Herculi Sacras ad Mediam (la apele sacre ale lui Hercules de la Mehadia).
Istoria statuii lui Hercules, simbolul stațiunii Băile Herculane, începe în anul 1847 când arhiducele moștenitor Carol al Austriei le cere maeștrilor Ramelmayer şi Glantz din Viena să toarne opera de artă în bronz. Mai apoi, în 1848 statuia este adusă la Băile Herculane și dăruită stațiunii, ofițerilor și soldaților care păzeau granița Imperiului Austro-Ungar fiind montată în locul fântânii de marmură roșie care se afla la acea vreme în centrul orașului.
Statuia îl reprezintă pe semizeul Hercule, fiul zeului Zeus și al unei muritoarei, regina Alcmene, purtând pe umărul stâng pielea leului din Nemeea și în mâna stângă măciucă folosită în lupte.
Hercules este cel care se inspiră numele stațiunii, lui îi sunt închinate apele termale, iar puterea vindecătoare a acestora este asemuită puterii eroului mitologic.

Hotel „Decebal” din Băile Herculane

Hotelul Decebal a fost construit între anii 1860 și 1862 si este prima dintre cladirile constuite in cea de-a doua etapă a dezvoltării stațiunii Băile Herculane în perioada habsburgică, perioadă în care s-au construit toate clădirilie de dincoace de podul de piatră.

Atunci când a fost inaugurat, hotelul care astăzi se numește Decebal, a purtat numele inițial de Franz Josef, fiind primul hotel construit de către împăratul austro-ungar în stațiune. Mai apoi, după ce în 1919 administrația stațiunii a fost preluată de către România, hotelul și-a schimbat numele în Hotel Ferdinand.

Având un demisol, parter și 2 etaje, clădirea, construită în formă de H într-un stil baroc ardelenesc a fost locul în care în anul 1887 împăratul Franz Josef i-a gazduit pe Carol I regele Romaniei și pe soția sa Elisabeta (Carmen Sylva).

Adresa: Strada Cernei 20, 325200 Băile Herculane (CS) (oraş), Caraș-Severin

Parcul Național Domogled – Valea Cernei

Parcul Național Domogled – Valea Cernei este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a II-a IUCN (parc național, zonă specială de conservare), situat în partea sud-vestică a României, pe teritoriile județelor Caraș-Severin, Mehedinți și Gorj.

Aria naturală se află în partea central-estică a județului Caraș-Severin (pe teritoriile administrative ale comunelor: Cornereva, Mehadia, Teregova, Topleț și Zăvoi și al orașului Băile Herculane), cea nord-vestică a județului Gorj (pe teritoriul comunei Padeș și al orașului Tismana) și în cea nord-estică a județului Mehedinți (pe teritoriile comunelor: Balta, Isverna, Obârșia-Cloșani și Podeni) și urmează a fi străbătută de drumul național 66 A, pentru a lega județele Hunedoara și Caraș Severin.

Masivul Domogled
Prima propunere de instituire a Parcului Național Domogled – Valea Cernei a avut loc în anul 1990, acesta urmând să fie declarat arie protejată prin Legea nr.5 din 6 martie 2000 (privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a III-a – zone protejate).

În anul 2003 prin Hotărârea de Guvern nr. 230 din 4 martie (privind delimitarea rezervațiilor biosferei, parcurilor naționale și parcurilor naturale și constituirea administrațiilor acestora) se restabilesc limitele și suprafața acestuia (61.211 ha).

Din punct de vedere geografic, parcul se întinde peste bazinul râului Cerna, de la obârșie până la confluența cu râul Belareca, peste masivul Munților Godeanu și al Munților Cernei (pe versantul drept) și respectiv Munților Vâlcanului și Munților Mehedinți pe versantul stâng.

În iulie 2009, membrii mai multor organizații ecologiste au protestat împotriva reluării lucrărilor la tronsonului de 19 kilometri de șosea care urmează să fie construiți în continuarea drumului național, prin Parcul Național Domogled-Valea Cernei. Aceștia susțin că șoseaua care ar urma să tranziteze aria protejată printr-o zonă aproape virgină, ar duce la distrugerea ecosistemului.

Parcul național reprezintă o zonă montană (cu stâncării, abrupturi calcaroase, vârfuri, doline, lapiezuri, peșteri, avene , grohotișuri, chei, cascade, ponoare, pajiști și păduri); în arealul căruia sunt incluse rezervațiile naturale: Coronini – Bedina, Rezervația Domogled, Iardașița, Iauna – Craiova, Peștera Bârzoni, Cheile Corcoaiei, Ciucevele Cernei, Piatra Cloșanilor, Vârful lui Stan și Valea Țesna.

Aria naturală dispune de mai multe tipuri de habitate (Păduri de fag (Symphyto-Fagion), Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum, Păduri medio-europene de fag din Cephalanthero-Fagion, Păduri aluviale cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae), Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montana (Vaccinio-Piceetea), Păduri ilirice de Fagus sylvatica (Aremonio-Fagion), Păduri din Tilio-Acerion pe versanți abrupți, grohotișuri și ravene, Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum, Păduri ilirice de stejar cu carpen (Erythronio-Carpiniori), Tufărișuri alpine și boreale, Tufărișuri subcontinentale peri-panonice, Pajiști calcifile alpine și subalpine, Pajiști cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase (Molinion caeruleae), Pajiști panonice de stâncrii (Stipo-Festucetalia pallentis), Pajiști uscate seminaturale și faciesuri cu tufărișuri pe substrat calcaros (Festuco Brometalia), Comunități rupicole calcifile sau pajiști bazifite din Alysso-Sedion albi, Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin, Grohotișuri medio-europene calcaroase ale etajelor colinar și montan, Grohotișuri silicioase din etajul montan până în cel alpin (Androsacetalia alpinae și Galeopsietalia ladani), Fânețe montane, Peșteri în care accesul publicului este interzis, Izvoare petrifiante cu formare de travertin (Cratoneurion), Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase, Vegetație forestieră sub-mediteraneeană cu endemitul Pinus nigra ssp. banatica și Vegetație herbacee de pe malurile râurilor montane) ce adăpostesc o gamă diversă de floră și faună specifică lanțului carpatic al Munților Retezat-Godeanu.

Centru de vizitare: Strada Uzinei 9, 325200 Baile Herculane, Caraș Severin

Ultima actualizare: 13:04 | 22.12.2025

Accesibilitate

Meniu
Formular Sesizare

    Alege pe hartă:

    Dați clic pe locația dorită pe hartă pentru a o selecta.
    După ce ați ales locația, un marcaj albastru va apărea pentru a indica poziția selectată.

    ResponsiveVoice used under Non-Commercial License

    Funcția de selectare și ascultare a textului de pe site permite utilizatorilor să evidențieze orice fragment de text și să-l asculte în format audio. Tot ce trebuie să faceți este să selectați textul pe care doriți să îl auziți și să apăsați pe butonul "Ascultă textul" care va apărea automat pe ecran atunci când un text este selectat.

    Website primăria Băile Herculane județul Caraș-Severin
    Politica de confidențialitate

    Site-ul nostru utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a respecta cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Prin continuarea navigării pe site-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de confidențialitate