Un renume precum al Băilor Herculane nu se poate dobândi decât printr-o moștenire istorică, culturală și naturală incontestabilă. Astfel istoria bimilenară a stațiunii începe odată cu prima sa atestare documentară în anul 153 e.n., atestare consemnată pe o tabulă votivă descoperită în siturile arheologice deschise la mijlocul secolului XIX în zona localității.
Cunoscută la începuturi doar de legiunile romane stabilite în zona Severinului și de administrația romană a regiunii, stațiunea devine în scurtă vreme un important punct de atracție pentru aristocrația Romei antice. Descoperite și îngrijite de romanii de rând stabiliți în Dacia, miraculoasele izvoare termale ajung obiect de venerație în întreaga lume romană, protectorul cultului închinat lor fiind nimeni altul decât legendarul erou Hercules.
Odată cu Retragerea Aureliană și încheierea perioadei de dominare romană, meleagurile rămân în grija celor ce urmează să marcheze atât viitorul așezării, cât și a istoriei unei noi nații. Cultul balnear patronat odinioară de zeitățile romane este înlocuit de cunoașterea spre care localnicii încep să se deschidă odată cu creștinarea. Astfel începe să primeze valoarea terapeutică a izvoarelor tămăduitoare mai degrabă decât sacralitatea ce le-o asociau romanii.
Evul Mediu aduce asupra firului istoriei așezării negura ce acoperă aceasta întreaga perioada în contextul spațiului Carpato-Danubian, izvoarele istorice zgârcindu-se cu relatări din acele vremi.
În timpuri marcate de războaie și de cotropiri străine, liniștita Vale a Cernei rămâne însă neatinsă de schimbări. După descrierile prezentate reginei Tereza de către căpitanii oștilor detașate în acest colț al noului Imperiu Austriac, întreaga așezare fusese schimbată doar de trecerea timpului, timp în care natura își reproclamase ceea ce oamenii întemeiaseră aici.
Începând cu 1718, odată cu Pacea de la Passarovitz, istoria modernă și contemporană a Băilor Herculane găsește stațiunea în reconstrucție, sub o noua dominare ce ii înțelegea potențialul incontestabil. Începută în 1736, reconstrucția și modernizarea “băilor” și a infrastructurii este făcută cu ajutorul grănicerilor bănățeni. Majoritatea edificiilor din stațiune, care poarta amprenta unui baroc austriac impresionant sunt construite în aceasta perioadă înfloritoare.
Stațiunea începe să atragă din nou înalta societate, fiind vizitată de-a lungul timpului de mari personalități, între care: Împăratul Iosif al II-lea , Împăratul Francisc I și Împărăteasa Charlotte, Împăratul Franz Joseph și Împărăteasa Elisabeta. În 1852, Împăratul Austriei numește Băile-Herculane drept “ceea mai frumoasa stațiune de pe continent”, iar minunățiile naturale ale Văii Cernei își găsesc loc în jurnalul intim al împărătesei Elisabeta, în care Băile Herculane sunt o prezenta încântătoare și aparte, jurnal expus în Muzeul Nicolae Cena, ale cărui colecții au început sa fie constituite începând cu anul 1922.
La toate aceste atracții se adaugă cadrul natural deosebit de pitoresc al stațiunii, cu păduri seculare de brazi, pini, stejari și arini, la adăpost de vânturi puternice, prin munții din jur, cu un climat cu acțiune calmantă, de cruțare, cu influențe sub-mediteraneene. Traseele de drumeție din jurul stațiunii, amenajate cu foișoare și băncuțe pentru odihnă, frumusețea peisajului precum și aerul proaspăt și curat, cu o puternică concentrare de ioni negativi, oferă condiții excelente pentru relaxare, refacerea forțelor fizice și intelectuale ale vizitatorilor. Este binecunoscut faptul că împărăteasa Elisabeta (sau Sisi, cum mai era cunoscută) era îndrăgostită de aceste locuri, fiind oaspetele stațiunii de cinci ori, ultima dată, în anul 1896, împreună cu soțul ei, împăratul Franz Iosif. Fiind pasionată de frumusețile naturii, împărătesei îi plăcea să se plimbe pe traseele din jurul stațiunii, însoțită numai de o doamnă de onoare și de o călăuză locală.
În timpul sejurului ei din anul 1887, petrecut la vila care-i poartă numele, din Băile Herculane, se întâlnește cu regele Carol I al României și cu soția acestuia, regina Elisabeta (cunoscută sub pseudonimul de Carmen Sylva), găzduiți la Hotelul Franz Iosif (actualmente, Hotelul Decebal).
Dezvoltarea la care ajunsese stațiunea în acea perioadă, precum și renumele dobândit, explică interesul pe care-l manifestau suveranii vremii nu numai de a vizita Băile Herculane ci și de a beneficia de efectul curativ al apelor termominerale.
În acest context, nu este de mirare faptul că în anul 1896, trei personalități politice importante ale vremii, împăratul Austro-Ungariei, Franz-Iosif, regele Carol I, al României și regele Alexandru I al Serbiei și-au dat acordul pentru a se întâlni la Băile Herculane și pentru a avea loc, la Salonul de cură din cadrul complexului Casino, prânzul oficial, de gală, cu ocazia festivităților de deschidere a canalului navigabil Porțile de Fier.
În perioada interbelică zestrea edilitară a stațiunii Băile Herculane se îmbogățește cu Hotelul Cerna, construit în stil autentic românesc după planurile arhitectului Ioan Precup.
A treia etapă de dezvoltare a stațiunii a reprezentat-o perioada deceniilor 7-8 din sec. XX, când a avut loc o renaștere a stațiunii, în urma investițiilor realizate înregistrându-se o influență extraordinară de turiști interni și internaționali. Din această perioadă datează Hotelul Hercules (1968), restaurantul Hercules (1971), restaurantul Grota Haiducilor (1973), Hotelul Roman (1975), Hotelul Diana (1977), Hotelul Afrodita (1979), Hotelul Minerva (1985), precum și hotelurile Domogled (1973) și Dacia (1982).
Băile Herculane în al doilea deceniu al mileniului trei: “Stațiunea renaște!”
Bimilenara stațiune de pe Valea Cernei, a traversat o perioadă mai puțin fastă din 1990 până în 2010, când investițiile din sec. XIX și din deceniile 7 și 8 ale sec. XX au ajuns într-un stadiu avansat de degradare. Singura investiție semnificativă din centrul istoric a fost reabilitarea Pavilionului 7 (Hotel Ferdinand) și a Băilor Diana și reintroducerea în circuitul turistic. Alte investiții particulare realizate în această perioadă au avut ca obiectiv pensiuni și hoteluri particulare de mici dimensiuni.
Astfel, noii proprietari ai monumentelor din Centrul Imperial Istoric derulează lucrări de reabilitare la Hotelul Decebal, Hotelul Traian, Pavilionul 5, Pavilionul 6 și Apollo obiective încă nefinalizate.
Investiții semnificative s-au derulat în 2010, 2011, 2012 când noii proprietari ai marilor hoteluri Diana și Afrodita au reușit să reabiliteze și să repună în funcțiune aceste complexe hoteliere. De asemenea, Hotelul Roman face obiectul unui proiect de reabilitare inițiat de noul proprietar, fiind reintrodus în circuitul turistic din anul 2010.
Administrația publică locală a terminat reabilitarea infrastructurii fizice a Străzii Romane în cadrul unui parteneriat transfrontalier cu orașul Veliko Gradište din Serbia. Alte proiecte finalizate, cum ar fi: construirea unei săli de sport și a unui sediu nou ultramodern pentru Grădinița cu program prelungit. Parcul Central a fost complet reabilitat și modernizat în cadrul unui proiect finalizat în anul 2016. În 2018 se va finaliza investiția in Hotelul Minerva și Pavilionul 12, care vor fi complet renovate și modernizate. Alte proiecte în curs de implementare sunt: reabilitarea Parcului Vicol, reabilitarea Pieței Hercules, reabilitare Piata 1 Mai, reabilitare Izvor Domogled, precum și lucrări de infrastructură la mai multe străzi și poduri din stațiune.
Toate acestea și multe alte obiective neenumerate aici fac parte dintr-un program mai amplu de reabilitare a stațiunii derulat de Primăria din Băile Herculane sub deviza „Stațiunea renaște!”
