Primăria Băile Herculane

  
  
  

Stațiunea Băile Herculane

1. Scurt Istoric

istorie
Un renume precum al Băilor Herculane nu se poate dobândi decât printr-o moștenire istorică, culturală și naturală incontestabilă. Astfel istoria bimilenară a stațiunii începe odată cu prima sa atestare documentară în anul 153 e.n., atestare consemnată pe o tabulă votivă descoperită în siturile arheologice deschise la mijlocul secolului XIX în zona localității.
 
Cunoscută la începuturi doar de legiunile romane stabilite în zona Severinului și de administrația romană a regiunii, stațiunea devine în scurtă vreme un important punct de atracție pentru aristocrația Romei antice. Descoperite și îngrijite de romanii de rând stabiliți in Dacia, miraculoasele izvoare termale ajung obiect de venerație în întreaga lume romană, protectorul cultului închinat lor fiind nimeni altul decât legendarul erou Hercules.
 
Odată cu Retragerea Aureliană și încheierea perioadei de dominare romană, meleagurile ramân în grija celor ce urmează să marcheze atât viitorul așezării, cât și a istoriei unei noi nații. Cultul balnear patronat odinioară de zeitățile romane este înlocuit de cunoașterea spre care localnicii încep să se deschidă odată cu creștinarea. Astfel începe să primeze valoarea terapeutică a izvoarelor tămăduitoare mai degrabă decât sacralitatea ce le-o asociau romanii.
 
Evul Mediu aduce asupra firului istoriei asezarii negura ce acopera aceasta intreaga perioada in contextul spatiului carpato-danubian, izvoarele istorice zgarcindu-se cu relatari din acele vremi.
 
In timpuri marcate de razboaie si de cotropiri straine, linistita vale a Cernei ramane insa neatinsa de schimbari. Dupa descrierile prezentate reginei Tereza de catre capitanii ostilor detasate in acest colt al noului Imperiu Austriac, intreaga asezare fusese schimbata doar de trecerea timpului, timp in care natura isi reproclamase ceea ce oamenii intemeiasera aici.
 
Incepand cu 1718, odata cu Pacea de la Passarovitz, istoria moderna si contemporana a Bailor Herculane gaseste statiunea in reconstructie, sub o noua dominare ce ii intelegea potentialui incontestabil. Inceputa in 1736, reconstructia si modernizarea “bailor” si a infrastructurii este facuta cu ajutorul granicierilor banateni. Majoritatea edificiilor din statiune, care poarta amprenta unui baroc austriac impresionant sunt construite in aceasta perioda infloritoare.
 
Statiunea incepe sa atraga din nou inalta societate, fiind vizitata de-a lungul timpului de mari personalitati, intre care: Imparatul Iosif al II-lea , Imparatul Francisc I si Imparateasa Charlotte, Imparatul Franz Joseph si Imparateasa Elisabeta. In 1852, Imparatul Austriei numeste Baile-Herculane drept “ceea mai frumoasa statiune de pe continent”, iar minunatiile naturale ale Vaii Cernei isi gasesc loc in jurnalul intim al imparatesei Elisabeta, in care Baile Herculane sunt o prezenta incantatoare si aparte, jurnal expus in Muzeul Nicolae Cena, ale carui colectii au inceput sa fie constituite incepând cu anul 1922.

Citește mai departe...

2. OBIECTIVE TURISTICE ÎN BĂILE HERCULANE

• Centrul Imperial Istoric al staţiunii, alcătuit din clădiri, monumente istorice de arhitectură balneară, construite în sec. al XIX - lea, în perioada austriacă de dezvoltare a staţiunii.

• Statuia lui Hercules, montată în 1847, operă a maeştrilor Rammelmayer şi Glantz din Viena.

• Centrul istoric perioada regală (interbelică): Vila dr. Crăciunescu, Hotel Cerna, Izvorul de ochi, Izvorul de stomac.

• Vila Elisabeta (1875) - Împărăteasa Elisabeta a vizitat în mai multe rânduri staţiunea, iar în 1887, a petrecut un sejur de şase săptămâni, în vila special amenajată pentru ea (clădirea necesită a fi reabilitată).

• Băile Imperiale Austriece (1883 -1886) – unde au făcut tratament împăratul Franz Iosef, împărăteasa Elisabeta și multe alte personalități (clădire necesită a fi reabilitată).

• Strada Romană – reabilitată în 2013, cu fonduri europene, în cadrul unui proiect transfrontalier în colaborare cu oraşul Veliko Gradişte din Serbia. Pe strada Romană se pot vizita Vestigiile apeductului roman, aflat la cca. 50 m de Hotelul Roman, Basoreliefuri (copii) de pe Columna lui Traian, Izvorul Hygeia, pe frontispiciul căruia este inscripţionată prima denumire romană a staţiunii AD AQUAS HERCULI SACRAS (LA APELE SFINTE ALE LUI HERCULES) şi punctul muzeistic de la Parterul Hotelului Roman.

• Punctul muzeistic de la parterul Hotelului Roman, unde se află Băile Imperiale Romane, Basorelieful lui Hercules sculptat în stâncă, prima reprezentare a celebrului erou antic, precum şi copii după tabulele votive din perioada romană, descoperite pe teritoriul staţiunii. • Parcul Central al stațiunii, reabilitat în 2016 cu Pavilionul muzical unde timp de 10 ani (1896 – 1906), în timpul sezonului estival, a încântat publicul din stațiune, fanfara Regimentului de infanterie nr. 33 din Arad condusă de austriacul Jakob Pazeller, cel care, în anul 1903, a compus, la Băile Herculane, faimosul vals ”Souvenir de Herkulesbad”

• Arborele mamut Wellingtonia Gigantea din Parcul Central, originar din California, printre puţinele exemplare aclimatizate la noi în ţară, plantat pe vremea împăratului Franz Iosef.

• Gara CFR, construcţie inaugurată în 1886.

• Peştera ”Grota Haiducilor” (”Peştera Hoţilor”) în care s-au descoperit urme de locuire umană din paleolitic.

• Parcul Vicol, etapa comunistă de dezvoltare a stațiunii: Teatrul de vară, hotelurile Dacia, Domogled, Diana, Afrodita, Minerva.

• Izvoarele publice din Băile Herculane: izvorul de apă plată Domogled, Izvorul de ochi Argus, Izvorul de stomac, Izvorul de cură internă Diana III, Izvorul Scorillo.

• Centrul de vizitare al Parcului Național Domogled – Valea Cernei, inaugurat în 2015, cu trei secții de vizitare: Sala peșterilor (demisol), Sala cu flora și fauna Parcului (parter), Sala comunităților.

• Trasee turistice tematice de drumeție: ”Pe urmele împărătesei Elisabeta” (”La foișorul împărătesei”), ”Traseul regelui Mihai” (”La Crucea Albă”), ”Drumul apelor miraculoase” (Izvorul Domogled, Izvorul de ochi, Izvorul de stomac, Izvorul de cură internă Diana III), ”Drumul Roman” (Strada Romană, Apeductul Roman, Băile Imperiale Romane)

Sursa textelor: © Dorin Bălteanu – „Herculane –arc peste timp. Turism şi istorie la Băile Herculane”, vol I, II, III ed. Info, Craiova, 2007, 2011, 2017

3. Împărăteasa Elisabeta (Sisi) la Herculane

Împărăteasa Elisabeta (Sisi) la Herculane

sisi130 de ani de la sejurul de șase săptămâni al împărătesei la Băile Herculane (1887-2017)

În primăvara anului 1887, la recomandarea medicilor, Sisi avea să petreacă un sejur de şase săptămâni la Băile Herculane, beneficiind de climatul blând de cruţare, cu influenţe submediteraneene şi cu o bogată aeroionizare negativă, precum şi de faimoasele ape termale ale staţiunii.

Începând cu anul anul 1880, împărăteasa a suferit câteva crize de reumatism, fapt ceea ce a determinat-o să renunţe la călărie, o pasiune căreia îi alocase, până în acel moment, o bună parte din timpul ei liber. Fiind o persoană activă, iubitoare de mişcare, a trebuit să suplinească această formă de mişcare cu altceva. A fost momentul în care Elisabeta şi-a descoperit pasiunea pentru drumeţie pe care a început s-o practice cu multă perseverenţă, pe vreme bună sau rea, pe căldură sau ploaie. Luând în considerare cele două probleme, tratarea afecţiunilor reumatice şi dorinţa de a face mişcare în natură, împărăteasa a ales străvechea staţiune de pe Valea Cernei, pe care a îndrăgit-o încă de la primul sejur petrecut aici, în 1884, fapt pentru care revine încă de patru ori, în 1887, 1890, 1892 şi în 1896, cu doi ani înainte de tragicul ei deces.

Evenimentul sosirii împărătesei la Băile Herculane, în anul 1887, avea să fie semnalat încă din luna martie, când presa locale a început să comenteze ştirea că Elisabeta va petrece un sejur de şase săptămâni, însoţită de o suită de 36 de persoane.

Zi şi noapte se desfăşurau lucrările de renovare la Vila Tatarczy, vila administratorului staţiunii în care avea să locuiască împărăteasa şi, care avea să poarte, din acel moment, numele de Vila Elisabeta. Lucrările erau atent supravegheate de consilierul de curte, Linger.

S-a comandat mobilier special pentru împărăteasă. La parter, s-a amenajat un Salon de primire, cu oglinzi de Veneţia şi un candelabru cu sticlă de Murano. Deja ştirea se propaga cu repeziciune în lumea mondenă a vremii şi multe familii aristocrate şi-au făcut rezervare la administratorul Băilor, Carol Tatarczy, pentru a petrece un sejur în staţiune, atât timp va sta şi împărăteasa .

Cunoscând pasiunea împărătesei pentru drumeţii, administraţia staţiunii a dispus ca toate traseele din jurul staţiunii, aşa numitele trasee de cură, să fie pregătite, băncuţele şi chioşcurile pentru popas, reparate, potecile curăţate şi semnalizate, iar în situaţia în care Sisi ar parcurge traseul peste munte, la Vârciorova, un batalion român de vânători de munte era pregătit pentru a da onorurile cuvenite şi pentru a asigura garda împărătesei.

Citește mai departe...

4. Povestea Valsului

Povestea valsului „Souvenir de Herkulesbad”

   Într-o zi de iunie a anului 1903, compozitorul vienez Jakob Pazeller, dirijorul orchestrei regimentului 33 de infanterie de la Arad care concerta în pavilionul muzical al Parcului Central (Parcul Gisella) din Băile Herculane se găsea într-o pauză între două sesiuni muzicale, cea de dimineaţă, între orele 10,00 -12,00 şi cea de după-amiază, între orele 17,00 – 19,00. Fusese detaşat la Arad de şapte ani, în timpul verii având misiunea să încânte cu muzica sa lumea din înalta societate a Europei, venită în vacanţă.
591e5273d2Încă de la sosirea în Herkulesbad (1896), tânărul ofiţer de 27 de ani se îndrăgostise efectiv de pitoreasca staţiune. Impresionat de frumuseţea peisajului, Jakob Pazeller se plimba în timpul liber în natură, pe potecile traseelor de drumeţii, marcate şi prevăzute cu băncuţe şi foişoare de odihnă. Astfel, pentru Jakob Pazeller, staţiunea Herkulesbad devenise un loc preferat în care, în fiecare an, în sezonul estival, îmbina datoria de ofiţer al armatei imperiale cu plăcerea de a petrece un sejur într-una din cele mai frumoase și mondene staţiuni ale continentului.


   La 27 septembrie 1896, a avut şansa de a participa la un eveniment marcant din viaţa staţiunii: întâlnirea împăratului Franz Iosef, cu regele României, Carol I şi cu regele Serbiei, Alexandru I , cu ocazia ceremoniilor de la Salonul de cură din Băile Herculane, desfăşurate în urma inaugurării Canalului navigabil Porţile de Fier. O întâlnire memorabilă a celor trei mari suverani la care dirijorul vienez a avut o mare responsabilitate, delectarea Înalţilor Oaspeţi pe durata sosirii acestora şi în timpul mesei festive de la Salonul de cură cu muzică adecvat aleasă pentru fiecare moment al întâlnirii. O sarcină dificilă, având în vedere importanţa evenimentului, dar de care tânărul ofiţer s-a achitat cu succes, primind aprecierile suveranilor. Regina Elisabeta a României care scria poezii sub pseudonimul de Carmen Sylva, l-a solicitat chiar să-i compună muzică pentru poeziile sale. Astfel, s-au născut numeroase piese muzicale dedicate reginei.
   Poate că aceste plăcute amintiri îi reveneau în minte lui Jakob Pazeller, la ora când acesta îşi făcea siesta, savurându-şi cafeaua după masa de prânz, pe terasa Cazinoului, în acea zi de iunie a anului 1903. Atmosfera de vacanţă din staţiune, peisajul montan fascinant, femei frumoase îmbrăcate elegant, împreună cu amintirile frumoase, îi creau lui Jakob Pazeller o stare de bună –dispoziţie şi inspiraţie.
   Sedus de această atmosferă plăcută, compozitorul Jakob Pazeller se ridică de la masă și intră în somptuosul Salon de cură, străbătu sala maiestuoasă și se aşeză, relaxat, la pian cu gândul de a-și transpune starea sufletească în câteva note muzicale improvizate. Degetele sale au început să alunece aproape involuntar pe clapele pianului. Sunetul pianului îi trezea reveria amintirilor, umplându-i sufletul de nostalgii.
   La un moment dat, şi-a dat seama că din improvizaţiile sale s-a dezvoltat o temă interesantă. A început să fie mai atent, dându-și seama că a apărut, surprinzător, un vals boem, o melodie uşor dansabilă, un flux de note muzicale romantice. Temei principale, care, iniţial, i s-a părut cam melancolică, i-a găsit un final mai dinamic cu surprinzătoare armonii. Într-o jumătate de oră, piesa era gata, cu partitura scrisă. S-a îndrăgostit pe loc de melodia sa, pe care s-a decis să o orchestreze și să o prezinte în public. La prima repetiţie cu orchestra, deja valsul a căpătat nuanţe noi, îmbogăţit fiind cu sonorităţile ample ale veşmântului orchestral. După numai două zile, a avut loc premiera valsului în faţa publicului din staţiune. Emoţia artistică a compozitorului s-a transmis aproape instantaneu celor prezenţi. A fost un succes de zile mari... Publicul a recepționat cu emoție mesajul autorului pe care l-a apreciat cu ovaţii minute în şir, cerând reluarea de mai multe ori a valsului.

Citește mai departe...

5. Băile Herculane - prezentare video