Primăria Băile Herculane

official website

  
  
  
istorie
Un renume precum al Băilor Herculane nu se poate dobândi decât printr-o moștenire istorică, culturală și naturală incontestabilă. Astfel istoria bimilenară a stațiunii începe odată cu prima sa atestare documentară în anul 153 e.n., atestare consemnată pe o tabulă votivă descoperită în siturile arheologice deschise la mijlocul secolului XIX în zona localității.
 
Cunoscută la începuturi doar de legiunile romane stabilite în zona Severinului și de administrația romană a regiunii, stațiunea devine în scurtă vreme un important punct de atracție pentru aristocrația Romei antice. Descoperite și îngrijite de romanii de rând stabiliți in Dacia, miraculoasele izvoare termale ajung obiect de venerație în întreaga lume romană, protectorul cultului închinat lor fiind nimeni altul decât legendarul erou Hercules.
 
Odată cu Retragerea Aureliană și încheierea perioadei de dominare romană, meleagurile ramân în grija celor ce urmează să marcheze atât viitorul așezării, cât și a istoriei unei noi nații. Cultul balnear patronat odinioară de zeitățile romane este înlocuit de cunoașterea spre care localnicii încep să se deschidă odată cu creștinarea. Astfel începe să primeze valoarea terapeutică a izvoarelor tămăduitoare mai degrabă decât sacralitatea ce le-o asociau romanii.
 
Evul Mediu aduce asupra firului istoriei asezarii negura ce acopera aceasta intreaga perioada in contextul spatiului carpato-danubian, izvoarele istorice zgarcindu-se cu relatari din acele vremi.
 
In timpuri marcate de razboaie si de cotropiri straine, linistita vale a Cernei ramane insa neatinsa de schimbari. Dupa descrierile prezentate reginei Tereza de catre capitanii ostilor detasate in acest colt al noului Imperiu Austriac, intreaga asezare fusese schimbata doar de trecerea timpului, timp in care natura isi reproclamase ceea ce oamenii intemeiasera aici.
 
Incepand cu 1718, odata cu Pacea de la Passarovitz, istoria moderna si contemporana a Bailor Herculane gaseste statiunea in reconstructie, sub o noua dominare ce ii intelegea potentialui incontestabil. Inceputa in 1736, reconstructia si modernizarea “bailor” si a infrastructurii este facuta cu ajutorul granicierilor banateni. Majoritatea edificiilor din statiune, care poarta amprenta unui baroc austriac impresionant sunt construite in aceasta perioda infloritoare.
 
Statiunea incepe sa atraga din nou inalta societate, fiind vizitata de-a lungul timpului de mari personalitati, intre care: Imparatul Iosif al II-lea , Imparatul Francisc I si Imparateasa Charlotte, Imparatul Franz Joseph si Imparateasa Elisabeta. In 1852, Imparatul Austriei numeste Baile-Herculane drept “ceea mai frumoasa statiune de pe continent”, iar minunatiile naturale ale Vaii Cernei isi gasesc loc in jurnalul intim al imparatesei Elisabeta, in care Baile Herculane sunt o prezenta incantatoare si aparte, jurnal expus in Muzeul Nicolae Cena, ale carui colectii au inceput sa fie constituite incepând cu anul 1922.
 
La toate aceste atracții se adaugã cadrul natural deosebit de pitoresc al stațiunii, cu
pãduri seculare de brazi, pini, stejari și arini, la adãpost de vânturi puternice, prin munții din jur, cu un climat cu acțiune calmantã, de cruțare, cu influențe submediteraneene. Traseele de drumeție din jurul stațiunii, amenajate cu foișoare și bãncuțe pentru odihnã, frumusețea peisajului precum și aerul proaspãt și curat, cu o puternicã concentrare de ioni negativi, oferã condiții excelente pentru relaxare, refacerea forțelor fizice și intelectuale ale vizitatorilor. Este binecunoscut faptul cã împãrãteasã Elisabeta (sau Sisi, cum mai era cunoscutã) era îndrãgostitã de aceste locuri, fiind oaspetele stațiunii de cinci ori, ultima datã, în anul 1896, împreunã cu soțul ei, împãratul Franz Iosif. Fiind pasionatã de frumusețile naturii, împãrãtesei îi plãcea sã se plimbe pe traseele din jurul staþiunii, însoþitã numai de o doamnã de onoare și de o cãlãuzã localã.
În timpul sejurului ei din anul 1887, petrecut la vila care-i poartã numele, din Bãile Herculane, se întâlnește cu regele Carol I al României și cu soția acestuia, regina Elisabeta (cunoscutã sub pseudonimul de Carmen Sylva), gãzduiți la Hotelul Franz Iosif (actualmente, Hotelul Decebal).
 
Dezvoltarea la care ajunsese stațiunea în acea perioadã, precum și renumele dobândit, explicã interesul pe care-l manifestau suveranii vremii nu numai de a vizita Bãile Herculane ci și dea beneficia de efectul curativ al apelor termominerale.
În acest context, nu este de mirare faptul cã în anul 1896, trei personalitãți politice importante ale vremii, împãratul Austro-Ungariei, Franz-Iosif, regele Carol I, al României și regele Alexandru I al Serbiei și-au dat acordul pentru a se întâlni la Bãile Herculane și pentru a avea loc, la Salonul de curã din cadrul complexului Casino, prânzul oficial, de galã, cu ocazia festivitãților de deschidere a canalului navigabil Porțile de Fier.
 
În perioada interbelicã zestrea edilitarã a stațiunii Bãile Herculane se îmbogãțește cu Hotelul Cerna, construit în stil autentic românesc dupã planurile arhitectului Ioan Precup.
 
A treia etapã de dezvoltare a staþiunii a reprezentat-o perioada deceniilor 7-8 din sec. XX, când a avut loc o renaștere a stațiunii, în urma investițiilor realizate înregistrându-se o influențã extraordinarã de turiști interni și internaþionali. Din aceastã perioadã dateazã Hotelul Hercules (1968), restaurantul Hercules (1971), restaurantul Grota Haiducilor (1973), Hotelul Roman (1975), Hotelul Diana (1977), Hotelul Afrodita (1979), Hotelul Minerva (1985), precum și hotelurile Domogled (1973) și Dacia (1982).
 
Bãile Herculane în al doilea deceniu al mileniului trei: “Stațiunea renaște!”
Bimilenara stațiune de pe Valea Cernei, a traversat o perioadã mai puțin fastã din 1990
pânã în 2010, când investiþiile din sec. XIX și din deceniile 7 și 8 ale sec. XX au ajuns într-un stadiu avansat de degradare. Singura investițe semnificativã din centrul istoric a fost reabilitarea Pavilionului 7 (Hotel Ferdinand) și a Bãilor Diana și reintroducerea în circuitul turistic. Alte investiții particulare realizate în aceastã perioadã au avut ca obiectiv pensiuni și hoteluri particulare de mici dimensiuni.
 
Al doilea deceniu al mileniului trei începe cu proiecte de investiții importante, atât particulare cât și ale administrației publice locale condusã de primarul Nicușor Vasilescu.
Astfel, noii proprietari ai monumentelor din Centrul Imperial Istoric deruleazã lucrãri de
reabilitare la Hotelul Decebal, Hotelul Traian, Pavilionul 5. Vila Elisabeta beneficiazã de un proiect guvernamental de reabilitare, dupã finalizarea acestor lucrãri, urmând a gãzdui muzeul stațiunii.
Investiții semnificative s-au derulat în 2010, 2011, 2012 când noii proprietari ai marilor hoteluri Diana și Afrodita au reușit sã reabiliteze și sã repunã în funcțiune aceste complexe hoteliere. De asemenea, Hotelul Roman a face obiectul unui proiect de reabilitare inițiat de noul proprietar, fiind reintrodus în circuitul turistic din anul 2010.
 
Administrația publicã localã a terminat reabilitarea infrastructurii fizice a Strãzii Romane în cadrul unui parteneriat transfrontalier cu orașul Veliko Gradište din Serbia. Alte proiecte finalizate sau în curs de finalizare, cum ar fi: construirea unei sãli de sport și a unui sediu nou ultramodern pentru Grãdiniþa cu program prelungit, reabilitarea izvoarelor publice, reabilitarea Vilei Elisabeta, reabilitarea și extinderea cinematografului și transformarea acestuia în Centru multicultural fac parte dintr-un program mai amplu de reabilitare a stațiunii, derulat de Primãria din Bãile Herculane sub deviza „Stațiunea renaște!”