Primăria Băile Herculane

official website

  
  
  

Povestea valsului „Souvenir de Herkulesbad”

   Într-o zi de iunie a anului 1903, compozitorul vienez Jakob Pazeller, dirijorul orchestrei regimentului 33 de infanterie de la Arad care concerta în pavilionul muzical al Parcului Central (Parcul Gisella) din Băile Herculane se găsea într-o pauză între două sesiuni muzicale, cea de dimineaţă, între orele 10,00 -12,00 şi cea de după-amiază, între orele 17,00 – 19,00. Fusese detaşat la Arad de şapte ani, în timpul verii având misiunea să încânte cu muzica sa lumea din înalta societate a Europei, venită în vacanţă.
591e5273d2Încă de la sosirea în Herkulesbad (1896), tânărul ofiţer de 27 de ani se îndrăgostise efectiv de pitoreasca staţiune. Impresionat de frumuseţea peisajului, Jakob Pazeller se plimba în timpul liber în natură, pe potecile traseelor de drumeţii, marcate şi prevăzute cu băncuţe şi foişoare de odihnă. Astfel, pentru Jakob Pazeller, staţiunea Herkulesbad devenise un loc preferat în care, în fiecare an, în sezonul estival, îmbina datoria de ofiţer al armatei imperiale cu plăcerea de a petrece un sejur într-una din cele mai frumoase și mondene staţiuni ale continentului.
   La 27 septembrie 1896, a avut şansa de a participa la un eveniment marcant din viaţa staţiunii: întâlnirea împăratului Franz Iosef, cu regele României, Carol I şi cu regele Serbiei, Alexandru I , cu ocazia ceremoniilor de la Salonul de cură din Băile Herculane, desfăşurate în urma inaugurării Canalului navigabil Porţile de Fier. O întâlnire memorabilă a celor trei mari suverani la care dirijorul vienez a avut o mare responsabilitate, delectarea Înalţilor Oaspeţi pe durata sosirii acestora şi în timpul mesei festive de la Salonul de cură cu muzică adecvat aleasă pentru fiecare moment al întâlnirii. O sarcină dificilă, având în vedere importanţa evenimentului, dar de care tânărul ofiţer s-a achitat cu succes, primind aprecierile suveranilor. Regina Elisabeta a României care scria poezii sub pseudonimul de Carmen Sylva, l-a solicitat chiar să-i compună muzică pentru poeziile sale. Astfel, s-au născut numeroase piese muzicale dedicate reginei.
   Poate că aceste plăcute amintiri îi reveneau în minte lui Jakob Pazeller, la ora când acesta îşi făcea siesta, savurându-şi cafeaua după masa de prânz, pe terasa Cazinoului, în acea zi de iunie a anului 1903. Atmosfera de vacanţă din staţiune, peisajul montan fascinant, femei frumoase îmbrăcate elegant, împreună cu amintirile frumoase, îi creau lui Jakob Pazeller o stare de bună –dispoziţie şi inspiraţie.
   Sedus de această atmosferă plăcută, compozitorul Jakob Pazeller se ridică de la masă și intră în somptuosul Salon de cură, străbătu sala maiestuoasă și se aşeză, relaxat, la pian cu gândul de a-și transpune starea sufletească în câteva note muzicale improvizate. Degetele sale au început să alunece aproape involuntar pe clapele pianului. Sunetul pianului îi trezea reveria amintirilor, umplându-i sufletul de nostalgii.
   La un moment dat, şi-a dat seama că din improvizaţiile sale s-a dezvoltat o temă interesantă. A început să fie mai atent, dându-și seama că a apărut, surprinzător, un vals boem, o melodie uşor dansabilă, un flux de note muzicale romantice. Temei principale, care, iniţial, i s-a părut cam melancolică, i-a găsit un final mai dinamic cu surprinzătoare armonii. Într-o jumătate de oră, piesa era gata, cu partitura scrisă. S-a îndrăgostit pe loc de melodia sa, pe care s-a decis să o orchestreze și să o prezinte în public. La prima repetiţie cu orchestra, deja valsul a căpătat nuanţe noi, îmbogăţit fiind cu sonorităţile ample ale veşmântului orchestral. După numai două zile, a avut loc premiera valsului în faţa publicului din staţiune. Emoţia artistică a compozitorului s-a transmis aproape instantaneu celor prezenţi. A fost un succes de zile mari... Publicul a recepționat cu emoție mesajul autorului pe care l-a apreciat cu ovaţii minute în şir, cerând reluarea de mai multe ori a valsului.
   Ce a urmat, a fost ca o poveste de succes... Cea de-a 124-a compoziţie a autorului, intitulată inspirat „Souvenir de Herkulesbad”, a avut un succes cu totul neaşteptat, trezind interesul iubitorilor de muzică din toată lumea. Valsul a fost interpretat la Viena, Leipzig, având succes în S.U.A. și chiar în îndepărtata Japonie. În provincia Nyiregyhaza din Ungaria, era cântat la începutul fiecărui bal, iar în staţiunea de pe Valea Cernei devenise un fel de imn al staţiunii.
Purtând în inimă melodia îndrăgită şi apropiată de suflet, oaspeții Băilor au răspândit faima valsului şi a staţiunii în toate colţurile lumii.
  Celebritatea valsului ajunge şi la regele Spaniei, Alfonso al XIII-lea care îi solicită autorului să compună muzica pentru nunta sa cu prinţesa de origine scoţiană, Victoria Eugenia de Battenberg, eveniment ce are loc la 31 mai 1906. În semn de apreciere atât pentru muzica compusă, cât şi pentru întreaga sa activitate, în anul 1908, regele Alfonso al XIII-lea îl decorează pe Jakob Pazeller cu cea mai mare distincție militară, medalia jubiliară Ordinul Meritul Militar Regal Spaniol, clasa I.
  Compozitorul italian Giacomo Puccini fiind în anul 1908 în turneu la Budapesta, a cerut orchestrei să interpreteze valsul, avându-l pe el ca dirijor deoarece încântătoarea melodie îl vrăjise în timpul unui sejur în Veneţia.
   Jurnaliştii vremii, uimiţi şi ei de succesul compoziţiei, l-au întrebat pe autor :
« D-le Pazeller, aţi avut sentimentul că aţi compus ceva extraordinar, ceva care vă va face faimos în toată lumea ?»
Răspunsul autorului a fost sincer şi foarte ferm: « Nu ! Am compus o mulţime de valsuri frumoase ca acesta şi nimeni nu a observat ! În schimb audienţa de la Băile Herculane, a fost foarte impresionată» .Herkulesw 01
   Şi iată cum staţiunea Băile Herculane faimoasă deja şi căutată la sfârşitul sec. XIX, datorită apelor termale miraculoase, a climatului blând cu efecte deosebite în refacerea organismului, a peisajului deosebit de pitoresc şi, nu în ultimul rând, a edificiilor balneare de nivel european, a ajuns să facă celebru, prin asociere, acest vals “Souvenir de Herkulesbad”. Un nou element de imagine, a făcut ca faima bimilenarei staţiuni de pe Valea Cernei să ajungă în cele mai îndepărtate colţuri ale lumii, împreună cu simbolul său din acele vremuri, valsul “Souvenir de Herkulesbad”.

 

Dorin Bălteanu

Extras din cartea ”Herculane – arc peste timp”, vol. III, în curs de apariție, autor Dorin Bălteanu


[1]Dorin Bălteanu – ”Herculane-arc peste timp”, Ed. Info, Craiova, 2011, vol. 2, pag. 175

[1] Bajor Nagy Ernő- Ország Világ, 6 august 1957, anul 1, nr. 11

 Jakob Pazeller – repere biografice

   Compozitorul vienez Jakob Pazeller s-a născut la 2 ianuarie 1869 la Baden – bei – Wien, Austria.
Talentul său muzical s-a manifestat încă din copilărie când interpreta la pian compoziţii proprii. În anul 1881, la una din întrunirile de societate care aveau loc în salonul de primire al familiei Pazeller erau prezenţi părinţii, copilul Mathias, în vârstă de 12 ani şi câţiva oaspeţi printre care şi prietenul familiei Pazeller, compozitorul şi dirijorul vienez, Carl Joseph Millöcker. Încrezător în talentul lui Mathias, Millöcker l-a adus cu sine, în vizită la familia Pazeller, pe renumitul compozitor austriac Karl Michael Ziehrer. Mathias a prezentat atunci, la pian, una din compoziţiile sale. Ziehrer a apreciat talentul micului compozitor şi ar fi spus profetic: “Odată, acest puşti, va deveni ceva în viaţă!” . În acea zi, hotărâtoare pentru destinul său, Jakob Mathias Pazeller trecuse primul test al talentului său, fiind încurajat de Ziehrer să urmeze conservatorul.
  0e45c5907b În 1888, a absolvit Conservatorul din Viena şi s-a angajat ca prim violonist la Friedrich Strauss Orchestra. Între 1890 şi 1896 activează ca dirijor de orchestră în câteva teatre. În anul 1895, la numai 26 de ani, dirijează orchestra de la “Carl Theatre” din Viena.
Peste tot unde a lucrat, tânărul muzician s-a remarcat nu numai prin prestaţiile muzicale, ci şi prin calităţile sale umane: punctualitate, vivacitate, perseverenţă, toate acestea fiind înscrise în certificatul acordat de directorul teatrului .
Începând cu anul 1896, devine director muzical în cadrul armatei imperiale. Este transferat la Arad la Regimentul de infanterie 33, timp de zece ani. În fiecare an, în lunile de vară, Jakob Pazeller venea la Băile Herculane unde asigura conducerea muzicală a orchestrei care cânta în renumita staţiune pentru vizitatorii veniţi din toată lumea. În vara anului 1903, inspirat de atmosfera din Băi, compune valsul care devine celebru în toată lumea, “Souvenir de Herkulesbad”.
În 1906, Jakob Pazeller se mută la Budapesta ca dirijor al fanfarei Regimentului de infanterie 38. Un coleg îi face cunoştinţa cu Fiala Blanka cu care se căsătoreşte în anul 1913 şi se stabileşte în Budapesta, închiriind o locuinţă din strada Pál.
În 1914, începe Primul Război Mondial şi este trimis pe front ca dirijor militar. După terminarea războiului şi destrămarea Imperiului Austro – Ungar, consemnată prin Tratatul de la Trianon din 4 iunie 1920, Jakob Pazeller revine la Budapesta ca dirijor al Regimentului de infanterie nr. 2 Honvéd şi director muzical al Academiei Militare Ludovika până în anul 1924. La vârsta de 55 ani, oarecum marginalizat ca fost ofiţer al armatei imperiale, vorbind cu dificultate limba maghiară, a fost pensionat. După 1945, este cenzurat, i se retrage pensia de către regimul comunist şi evită deportarea sa din motive de vârstă şi sănătate.
A rezistat acestor momente dificile, continuând să compună până în ultima clipă a vieţii, la pianul din locuinţa sa din strada Pál, Budapesta, găsindu-şi refugiul în pasiunea sa, muzica. A trecut în nefiinţă la vârsta de 88 de ani, la 27 septembrie 1957, cu trei zile înainte de a-i fi apărut interviul în ziarul german « Neue Zeitung ».
   În întreaga lui carieră muzicală, Jakob Pazeller a compus peste 200 de lucrări : două operete, o operă, muzica baletului « Isis », trei uverturi, un impresionant număr de valsuri şi marşuri., cântece, romanțe, serenade și alte compoziții precum schițe și intermezzo-uri.
Cu toate că a compus o mulțime de piese valoroase, cea mai cunoscută piesă a sa, cea care l-a propulsat în atenţia întregii lumi, a fost valsul « Souvenir de Herkulesbad », a cărui melodie îi aducea aminte de frumoasele zile ale tinereţii petrecute, timp de 10 ani în « cea mai frumoasă staţiune de pe continent », staţiunea de pe Valea Cernei, Herkulesbad. Acest vals compus într-un moment unic de inspiraţie divină i-a adus faima compozitorului austriac Jakob Pazeller, într-o perioadă când scena muzicală a valsului vienez era dominată de renumită de familia Strauss şi alte mari nume.
În memoria sa, la Budapesta, o stradă din sectorul VIII îi poartă numele, de asemenea are plăci comemorative, una pe casa în care a locuit de pe str. Pál, în Budapesta și una la Baden bei Wien, Austria pe casa în care s-a născut. Și în orașul Zebegeny (Dunauknie), Ungaria, unde bătrânul Pazeller și-a petrecut, retras, verile și unde a compus multe dintre lucrările sale, o stradă poartă numele lui.

Dorin Bălteanu

Extras din cartea ”Herculane – arc peste timp”, vol. III, în curs de apariție, autor Dorin Bălteanu


[1]Neue Zeitung, 27.09.1957, traducerea Lavinia Micu

[1] Österreichische Blasmusik, März, 1973 – „Jakob Mathias Pazeller”- dr. Hermine Nicolussi – Prohászka, Wien